Nu ştiu, parcă pe mine m-a stingherit totdeauna cînd am auzit că Dumnezeu Se şi mînie. Parcă aş vrea să fie un Dumnezeu care nu Se mînie. Că Dumnezeu pedepseşte, că Dumnezeu trăzneşte... Totdeauna cînd am auzit aşa ceva, mă gîndeam că Dumnezeul meu e altfel. Totdeauna am avut o aderenţă la lucrurile acestea pozitive. Sfîntul Apostol Pavel are un cuvînt care aşa de mult îmi place. Zice că: „Dacă Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru noi, oare nu ne va da toate împreună cu El?” (Romani 8, 32). E extraordinar!
Fiecare dintre noi, dacă ne judecăm pe noi înşine, dacă ne cercetăm, dacă ne analizăm, ne dăm seama că Îl înţelegem pe Dumnezeu cumva şi în legătură cu ceea ce suntem noi.
În anul 1954, eram la Cîmpulung Moldovenesc. Am stat acolo cîtva timp cu rostul de a ajuta o familie încercată prin pierderea vederii fiicei unor părinţi evlavioşi. Şi în timpul cît am stat la Cîmpulung, am aflat un cuvînt spus de Goethe, şi anume: „Aşa cum este cineva aşa este şi Dumnezeul lui. De aceea Dumnezeu de-atîtea ori este de batjocură în această lume”. Nemţeşte este aşa: „Wie einer ist, so ist sein Gott. Drum ist der Gott so oft zum spot”. Mi s-au împlîntat în minte aceste cuvinte şi le-am purtat, iată, în sufletul meu timp de 40 de ani. Le-am spus cînd mi s-a dat ocazia, pentru că mi s-au părut totdeauna foarte importante. Fiecare dintre noi pune în felul cum Îl vede pe Dumnezeu cîte ceva din ceea ce este el însuşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu