Gandurile - I -

Toate ale omului pornesc de la gîndul omului. Nu se face nimic din viaţa omului care nu trece prin gînd. De aceea toată grija celui care vrea să-şi curăţească sufletul trebuie să fie grija de a-şi curăţi mintea de gîndurile cele rele şi de toate înfăţişările răului cîte sunt în gînd.

Aici este toată cheia vieţii sufleteşti şi toată cheia curăţirii sufleteşti, şi anume, să-ţi faci rînduială în minte. Cine îşi face rînduială în minte îşi face rînduială în viaţă.

Ar trebui să ne îmbogăţim mintea cu cît mai multe gînduri plăcute lui Dumnezeu, cu gîndurile care se potrivesc cu voia lui Dumnezeu. Şi astfel de gînduri găsim în primul rînd în Sfînta Scriptură, apoi găsim în cărţile de îndrumare duhovnicească, dar mai ales şi mai întîi în sfintele slujbe. Aşa că e de mare importanţă să luăm parte la sfintele slujbe şi e de mare importanţă să învăţăm texte de la sfintele slujbe, ca să ni se îmbunătăţească gîndirea şi ca să avem o comoară de gînduri bune, care după aceea izvorăsc din inima noastră.

În Filocalia volumul al IV-lea este o scriere care se numeşte „Despre Avva Filimon”. În această scriere despre Avva Filimon se spune între altele că Avva Filimon – care era un pustnic – a fost întrebat de ucenicul său: „Părinte, de ce dintre toate cărţile Scripturii cel mai mult citeşti Psaltirea?”. Şi Cuviosul a răspuns: „Frate, aşa de mult mi s-au întipărit în minte gîndurile din psalmi, încît parcă eu le-aş fi făcut, parcă de la mine ar fi pornit aceste gînduri”. Aşa trebuie să ajungem şi noi, să ne îmbogăţim cu gîndurile sfinte din dumnezeieştile slujbe, din dumnezeiasca Scriptură şi să le avem totdeauna la îndemînă, ca mintea noastră, care e ca o moară şi macină ce bagi pe moară, tot aşa mintea noastră să primească numai gînduri bune şi să aibă numai gînduri după voia lui Dumnezeu.

Sfîntul Marcu Ascetul spune că: „În inima iubitoare de osteneală nu au putere gîndurile cele rele, ci gîndurile cele rele se sting aşa cum se stinge focul în apă”. Spun părinţii cei duhovniceşti că: „Gîndul cel rău la început este ca o furnică şi dacă-l laşi creşte şi se întăreşte şi devine leu”, de aceea gîndurile cele potrivnice se numesc şi furnică-leu. Furnică pentru că apare întîi ca o furnică care poate fi strivită între degete şi dacă cresc şi primesc putere prin patimi nu le mai poţi înlătura nici cu multă osteneală.

Toate pornesc de la gînd, şi cele bune şi cele rele îşi au începutul în gînd. Ridicările şi căderile se fac în gînd. Cheia vieţii duhovniceşti este disciplina minţii, iar metoda de disciplinare este rugăciunea de toată vremea.