Muntele Athos

Unii dintre călugări se gîndesc mereu cum ar fi să ajungă ei în Sfîntul Munte, să trăiască acolo. Este un gînd bun, deşi nu s-ar putea zice că dacă ai ajuns la Sfîntul Munte, gata, ai ajuns în cer. Tot oameni sunt şi la Sfîntul Munte. L-am întrebat odată pe un părinte de acolo, Părintele Dometie Trihenea, cînd a fost la noi la mănăstire: „Părinte, cum sunt părinţii de la Sfîntul Munte?”. Şi a zis: „Să nu-ţi închipui că la Sfîntul Munte sunt oameni veniţi din cer pe pămînt! Sunt oameni de pe pămînt... care doresc să ajungă în cer!”.

Aduc aminte acuma de un cuvînt de la Sfîntul Munte, un fel de zicere, un fel de lozincă, care circulă la Sfîntul Munte şi anume că: „La Dumnezeu să te gîndeşti ca la Dumnezeu, nu ca la om, şi să-L respiri pe Dumnezeu cum respiri aerul”. Bineînţeles că Dumnezeu nu este ceva de respirat, dar e vorba, prin acest cuvînt, să Îl avem în vedere pe Dumnezeu, să Îl avem în conştiinţa noastră pe Dumnezeu cît putem de des, dacă putem de cîte ori respirăm să ne şi gîndim la Dumnezeu, deşi lucrul acesta nu-i cu putinţă. Şi „la Dumnezeu să ne gîndim ca la Dumnezeu nu ca la om”, asta înseamnă că pe Dumnezeu să-L avem la măsurile măreţiei Lui, cît putem înţelege noi din măreţia lui Dumnezeu. Vă puteţi închipui ce păcat mare fac cei care-L înjură pe Dumnezeu, cei care-L hulesc pe Dumnezeu şi care în loc să-L mărească Îl necinstesc, cît de departe sunt unii ca aceştia de a se uimi de Dumnezeu.

Eu aveam un părinte la noi la mănăstire – Părintele Serafim, Dumnezeu să-l odihnească – şi zicea că atunci cînd a fost el la Sfîntul Munte, învăţat fiind cu slujbe scurtate, de pe la oraş şi de pe la sat, şi cu slujbe rare, cînd s-a dus acolo şi-l ţinea părintele ore întregi la rugăciune, i se părea lung, şi a zis către părintele: „Tare lungă a fost slujba asta”. Şi părintele a zis: „E lungă lenea ta!”.

Părintele Serafim, Dumnezeu să-l odihnească, a stat la Sfîntul Munte şase luni. În aceste şase luni a fost povăţuit de Părintele Antipa Dinescu, care este cuprins şi în Patericul romînesc. Acolo, la Sfîntul Munte, Părintele Serafim a primit o scrisoare de la Mitropolitul Nicolae Bălan, care i-a dat în grijă să meargă la Atena să se înscrie la Facultatea de Teologie, că numai aşa poate să-i trimită bursă din ţară. Se gîndea mitropolitul că părintele o să vină şi cu nişte cunoştinţe de limbă greacă. Părintele Serafim i-a spus Părintelui Antipa că a primit scrisoarea care-l îndemna să se ducă la Atena, la Teologie. Este interesant răspunsul Părintelui Antipa (să nu uităm că era vorba de o şcoală teologică, nu de o şcoală laică): „Mă, să te ţii de pravilă, că dacă nu, te îndrăceşti!”.
Dacă Părintele Serafim ar fi adus numai cuvîntul acesta, nu s-a dus degeaba la Sfîntul Munte. Nu s-a dus degeaba pentru el, nu s-a dus degeaba pentru mine şi nu s-a dus degeaba pentru toţi care ştiu cuvîntul acesta al Părintelui Antipa Dinescu: „Să te ţii de pravilă, că dacă nu, te îndrăceşti!”. Scazi, te învîrtoşezi, uiţi de Dumnezeu, Îl neglijezi pe Dumnezeu! Cei care-L neglijează pe Dumnezeu sunt mai răi decît necredincioşii!

Pentru că a fost vorba de pravilă, de rînduială de rugăciune, de program de slujbă, de participarea la sfintele slujbe, tot Părintele Dometie Trihenea, cînd a venit vorba despre pescuit, a zis: „E mai bun peştele decît cartoafele (sic!), dar pierzi prea multă vreme de pravilă pentru pescuit!”. Iată un gînd de la Sfîntul Munte: pierzi vreme de pravilă cînd mergi la pescuit. Stai prea mult acolo şi nu-ţi împlineşti datoriile principale; nu te-ai făcut călugăr ca să pescuieşti, te-ai făcut călugăr ca să-I slujeşti lui Dumnezeu. Dacă pescuieşti şi nu-ţi îndeplineşti datoriile pe care le ai, ai ales peştele în loc de Dumnezeu! Ai ales peştele în loc de pravilă! Deci Părintele Dometie a avut dreptate cînd a zis că pierzi timp de pravilă pentru pescuit.

De curînd a ajuns la mine un cuvînt de la Sfîntul Munte care tare mult mi-a plăcut. Cineva de acolo zice-aşa: „Inima mea are intrări, dar ieşiri nu are”.
Cineva care a intrat în inima mea nu mai poate ieşi. Chiar dacă vrea el să iasă, nu mai poate ieşi. Să-ncurcă … şi nu mai iasă.