joi, 21 ianuarie 2010

Cinstirea - II -

La Slujba de la Paşti zicem aşa: „Să mînecăm cu mînecare adîncă şi – fiţi atenţi – în loc de mir, cîntare să aducem Stăpînului”. Deci, avem şi noi un mir al nostru. Care? Cîntarea. Cîntarea de la slujbele noastre, de la Sfînta Liturghie. Cîntarea noastră-i mirul nostru. Deci, să mînecăm dis de dimineaţă, să plecăm dis de dimineaţă, şi în loc de mir, cîntare să aducem Stăpînului. Acesta-i mirul nostru: viaţa curată şi cîntarea.

În Sîmbăta lăsatului sec de carne, cînd este Sîmbăta morţilor, este un cuvînt în Sinaxarul din acea zi, un cuvînt al Sfîntului Atanasie cel Mare, care zice aşa: „Cel ce unge cu miresme pe altul, el mai întîi miroase frumos”. Ce înseamnă aceasta? Că orice bine pe care îl facem în lumea aceasta este un fel de mir, şi dacă facem un bine pentru altul, orice bine am face pentru altul, ne rămîne şi nouă, şi noi rămînem de pe urma binelui făcut, rămînem îmbogăţiţi cu binele făcut, chiar dacă binele pe care l-am făcut nu este anume pentru noi, ci este pentru altcineva. Pentru că nu poţi unge cu miresme pe cineva fără ca tu însuţi să te împărtăşeşti mai întîi de mirosul frumos al mirului.

Niciun comentariu: