Rasul

Dacă un om este o fire veselă, trebuie să-şi înfrîneze rîsul?
Nu, poţi să rîzi de cîte ori îţi vine să rîzi, numai să nu rîzi ca să te găseşti în treabă. Cînd îţi vine să rîzi poţi să rîzi, numai să nu rîzi de oameni, să nu rîzi de lucruri care sunt totuşi serioase. Să ştiţi că şi eu sunt o fire din aceasta care cam rîde, şi nu mă gîndesc niciodată că am păcătuit că am rîs. Într-o traducere a psalmului 20 este: „Şi i-ai veselit cu zîmbetul feţei Tale”, adică despre Dumnezeu zicem că zîmbeşte, deşi Dumnezeu nu are o figură umană aşa cum Domnul Hristos are o figură umană, dar Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Duhul Sfînt nu ştim cum am putea să zicem că zîmbeşte, dar prin zîmbet înţelegem o deschidere mîngîietoare. Şi atunci se poate rîde cînd e cazul de rîs. „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plîngeţi cu cei ce plîng” (Romani 12, 15) zice Sfîntul Apostol Pavel, iar Sfîntul Apostol Luca zice: „Fericiţi cei ce plîngeţi acum, că veţi rîde” (Luca 6, 21). Sigur că nu poţi avea aceeaşi atitudine totdeauna. Şi apoi depinde foarte mult de structura omului; este cîte unul care e mai predispus la rîs. Aveam un părinte la noi la mănăstire, Părintele Serafim Popescu, era foarte deschis şi rîdea aşa cu poftă. Şi au venit odată unii din Germania şi imediat l-au înregistrat, să-l mai audă şi pe acasă cum rîde. A făcut rău? Eu zic că nu a făcut nici un rău. Dacă rîzi cînd nu se rîde, atunci nu e corect.