Tineretea - I -

Tinereţea are ceva al ei, ceva ce­ţi place, ceva ce te odihneşte. Mie dintotdeauna mi­au plăcut tinerii, şi la tinereţe şi la bătrîneţe, şi­mi plac şi­acuma. Da’ să ştiţi, eu spun aşa cu toată inima! De ce? Pentru că tînărul e modelabil, bătrînu­i ţapăn, nu mai ai ce face cu el, a ajuns ce­a ajuns, este ce este şi, Doamne­ajută! Stai de vorbă cu el, că tot aia ţi­o spune şi prima oară şi a zecea oară! Pe cînd un tînăr zice: „Domnule, dacă o avea dreptate, ia să văd eu, mă mai gîndesc eu”. Îi spui: „Măi frate, uite, n­are nici un rost să te duci la discotecă, numai te­ntuneci acolo, te pătezi cu tot felul de păcate, te agiţi şi te exciţi... Ce rost are să te duci acolo şi să aduci în biserică ce­ai văzut acolo”, pentru că realitatea asta este, omul duce în el ce a acumulat. Aşa­i omul, produsul societăţii în care trăieşte. Şi mai ales dacă­şi alege el nişte lucruri negative şi trăieşte negativ.

Tinerii, prin structura lor, prin năzuinţele lor, prin felul de a se angaja în anumite acţiuni, sunt mai aproape de fericire, sunt mai aproape de realizări care să le dea mulţumire şi fericire. Şi tinerii mai sunt cumva fericiţi, în sensul că nu au un trecut lung care să fie pătat de gînduri rele, de fapte necuviincioase, de vorbe nelalocul lor, pentru că tinereţea este mai aproape de copilărie, iar copilăria este într­un fel idealul creştinului. Nu în sensul să rămînem la copilărie ca fază de început, ci în înţelesul să ne menţinem în sfera copilăriei în ceea ce priveşte seninătatea, nerăutatea sau răutatea fără durată şi în ceea ce priveşte nevinovăţia cîtă este în copilărie.

Cînd m­am dus eu la Mitropolitul Nicolae Bălan să primesc binecuvîntarea pentru Teologie, mi­a spus să am lumină în suflet. A aflat că sunt fără lumină fizică şi a zis: „Să ai lumină în suflet”. Asta e ceea ce dorim noi mai ales tinerilor. Pentru că dacă ai lumină, mai ales la tinereţe, poţi avea pînă la sfîrşit şi pînă în veşnicie. Şi dacă n­o ai la tinereţe, nu­i sigur că o poţi dobîndi după aceea.

Mijlocul pentru a ajunge „bătrîneţi fericite” este, în primul rînd, tinereţe cinstită.

Se spune despre copil că este „oglinda părinţilor” şi că este „tatăl omului mare”, pentru că omul mare moşteneşte cele ale copilăriei. De aceea noi suntem pentru o tinereţe cinstită ca să putem ajunge şi la o bătrîneţe fericită.

Mitropolitul Bălan avea o vorbă faină: „Cea mai frumoasă podoabă a unui tînăr este inima curată şi mintea trează”. Să ştiţi că inima se murdăreşte şi ea. Cu ce se murdăreşte ? Cu gînduri murdare, cu imagini murdare, cu fapte murdare. Toate acestea se înscriu în noi. Suntem ce am devenit. Dacă inima­i curată, intră în ea Domnul Hristos. Cînd intră Domnul Hristos la noi ? Cînd îi facem loc, cînd scoatem murdăriile din noi, pentru că nu poate intra în loc spurcat.

Mie mi s-a părut totdeauna curios cînd am întîlnit un tînăr trist. De ce? Pentru că tinereţea nu se potriveşte cu tristeţea. Şi de fapt un om credincios trebuie să fie totdeauna un om tînăr. Şi într-un fel toţi suntem tineri, numai că suntem tineri de mai multă vreme. Şi dacă suntem tineri înseamnă că trebuie să fim şi oameni de bucurie, ca bucuria credinţei să stăpînească în sufletele noastre, pentru că credinţa noastră este izvor de bucurie, este izvor de nădejde, este deschiderea raiului spre noi, este raiul în viaţa noastră.

Sfînta Evanghelie de la Ioan ne prezintă o minune făcută de Domnul Hristos, înmulţirea pîinilor, cînd a săturat cu cinci pîini şi doi peşti o mare mulţime de oameni. În relatarea acestei minuni, Sfîntul Ioan are o afirmaţie pe care nu o găsim în celelate Evanghelii, şi anume, unul dintre apostoli a spus către Domnul Hristos, cînd era vorba să sature mulţimea care era acolo: „Este aici un tînăr care are cinci pîini şi doi peşti” (Ioan 6, 9), deci nu apostolii aveau cele cinci pîini şi doi peşti, ci un tînăr. E foarte frumos cînd te gîndeşti că un tînăr avea ceva de oferit pentru mulţime.
Ceea ce îmi place mie să pun în evidenţă este faptul că un tînăr a avut ceva de oferit. Ar trebui ca toţi tinerii să aibă ceva de oferit şi ceea ce ar trebui să ofere toţi tinerii ca ofrandă pentru Domnul Hristos este ceea ce spune Mitopolitul Nicolae Bălan în legătură cu tinerii că: „Cea mai frumoasă podoabă a unui tînăr este inima curată şi mintea trează”.

Un tînăr care ar vrea să se angajeze într-o lucrare, oricare ar fi ea, în Biserică, trebuie mai întîi să se angajeze în lucrarea modelării de sine.